Frânturi din jurnalul fericirii în Dumnezeu februarie 22, 2008
Posted by Beni Lup in Nonclasificat.trackback
- La vitta e bella - de Lucian Pop, Timişoara
- Ferice de cei care-şi ancorează viaţa în Stânca Veacurilor şi nu se lasă seduşi de geometria nisipurilor mişcătoare.
- Ferice de cei care ştiu să privescă, prin credinţă dincolo de prezentul clipei viitoare.
- Ferice de cei care atunci când nu mai au răspunsuri la întrebările lor, caută Faţa lui Dumnezeu şi dintr-odată semnele de întrebare se transformă în semne de exclamare.
- Ferice de cei care în mijlocul deşertului vieţii lor se întâlnesc cu El Roi (Dumnezeul cel Sfânt şi minunat care ne cunoaşte pe deplin).
- Ferice de cei care atunci când străbat Valea Plângerii o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia binecuvântării divine transformă burduful lacrimilor într-un magnific curcubeu.
- Ferice de cei care zidesc altarele închinării şi câştigă biruinţa în genunchi.
- Ferice de cei care încă mai scriu cu lacrimile lor psalmii pocăinţei; o cântare a treptelor devenirii pentru mai marele cântăreţilor.
- Ferice de cei care prin cuvântul lor mai strâng, încă mai strâng mere de aur în coşuleţe de argint.
- Ferice de cei care nu au uitat să scrie pe tăbliţa inimii lor: bunătate şi credincioşie.
- Ferice de cei care jertfesc tot ce au mai de preţ pentru a câştiga ceea ce nu pot pierde.
- Ferice de cei care încă mai făuresc visuri din materialul inimii lor şi le sfinţesc mai apoi la altarul lui Iehova Iire.
- Ferice de cei care preţuiesc răsăritul şi apusul de soare, investiind în veşnicia clipei viitoare.
- Ferice de cei care pot spune acum în faţa martorilor văzuţi şi nevăzuţi: „Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu, pe El îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Lui.”
- Ferice de cei care în faţa Slavei sclipitoare vor primi o dulce îmbrăţişare şi vor şopti cu adorare: „Tăticule, am învins, am biruit, sunt de-acum pe deplin fericit.”
Soli Deo Gloria
Comentarii»
No comments yet — be the first.