O Viaţă, O Istorie, Un Cânt
M-am născut mic... în urma rugăciunilor părinţilor şi bunicii mele.
Într-o comună mică, la poalele munţilor, într-o casă pe un deal. Veneau în casa noastră Oameni ai lui Dumnezeu… in podul casei noastre erau mereu Biblii si literatura Creştină.
În grădina noastră “creşteau” Biblii (în groapa pentru cartofi” în fiecare Miercuri seară).
Fratele Cure Simion a stat ascuns în podul casei la “Baba Ceta” – bunica mea. El m-a învăţat să cânt la vioară. El m-a învăţat poezii.
Mai venea la noi şi Moşul Sabin, şi Medrea, şi Dugulescu, şi alţii. Părinţii îmi spuneau că vin să se roage… acum ştiu că veneau fiincă îi căuta Miliţia. Bunica, Baba Ceta le făcea mâncare…la toţi le plăceau ciupercile pe care ea le culegea în pădurile din jurul casei.
Părinţii au promis lui Dumnezeu că dacă voi fi băiat mă vor dedica Lui. Când am ajuns şi eu la liceu, tare nu mi-a plăcut că nu mi-a fost respectat dreptul la alegere. Doream şi eu să încerc “altceva” Şi am încercat… Eram activ în Biserică, activam în toate formaţiile…eram “copil de pocăiţi” şi credeam că asta este suficient. Am considerat că “mai am timp” pentru Dumnezeu mai târziu. Până într-o zi de Ianuarie când viaţa mea s-a schimbat radical.
Îmi plăcea să studiez Biblia. Pentru mine ca şi copil, Biblia devenise o carte preţioasă. Mic fiind vedeam pe “fratele Ghiţă” care venea la noi de la Sibiu şi aducea Biblii – Biblii mici roşii. Miroseau atât de frumos… apoi le duceau în altă parte. 
Mergeam şi eu cu ei…”după ciuperci” pe un deal numit “Merişoru” unde erau lăsate Bibliile. De fiecare dată se rugau pentru ele. Aveam şi eu un rucsac în care intrau trei sau patru Biblii. Le duceam acolo, sub malul pârâului Merişoru şi mă simţeam “misionar”.
La Liceu, alături de alţi tineri evanghelici, am fost batjocorit pentru că mergeam “cu moşii şi babele” la biserică. De multe ori îmi era ruşine. M-am obişnuit însă.
Am lucrat la Oţelu în uzină la “Laminorul de profile”. A fost tare greu şi periculos.
Viaţa mea însă a fost şi este în continuu marcată de călăuzirea directă a lui Dumnezeu în fiecare eveniment prin care am trecut.
Ieremia 29:11 mă mângâia atunci când Îl întrebam pe Dumnezeu ce Plan are cu mine. Răspunsul Lui era atât de clar şi mereu acelaşi: “Căci Eu ştiu… Planuri de pace şi nu de nenorocire… viitor… nădejde…”
Vocea bunicii mele îmi răsuna în urechi: “Beni, tu eşti promis lui Dumnezeu!”
Comentarii»
No comments yet — be the first.