Moise și Faraon

Exodul 1-11

Citiți Exodul 3:1-4:17; 7:1-7

”Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile… M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor și să-l scot din țara aceasta” (Exodul 3:7-8)

Mama lui l-a așezat pe Moise într-un coșuleț din papură și i-a dat drumul pe Nil ca să îi salveze viața, iar fiica lui Faraon l-a găsit. Băiețelui acesta evreu crescut la curtea regală ca și egiptean, nu și-a pierdut însă identitatea; într-o zi și-a apărat un confrate evreu, ucigând un egiptean și trebuind să fugă în pustie, în exil. Viitorul eliberator părea că și-a ratat chemarea încercând să o împlinească în modul greșit. Dumnezeu i s-a arătat însă într-un rug aprins și l-a trimis pe Moise cel reticent înapoi în Egipt. Însărcinarea sa era aceea de a cere lui Faraon ceea ce părea total de neconceput – să permită celei mai mari forțe de muncă a Egiptului să plece pur și simplu.

Mesajul lui Dumnezeu prim Moise era foarte simplu: “Lasă poporul Meu să plece.”

Exista însă un scop mai măreț decât libertatea: “ca să Mi se închine” (Exodul 7:16, 8:1, 9:1, 9:13). Edumnezeu dorea să le curme suferința, bineînțeles, însă dincolo de aceasta, El dorea să îi aducă într-o relație semnificativă de libertate aproape de El. Nu era vorba doar despre drepturile omului ci despre închinare înaintea luiDumnezeu și planul lui Dumnezeu de a se descoperi.

A fost nevoie de 10 plăgi sau urgii trimise în mod supranatural ca să îl convingă pe Faraon să dea drumul Israelului, și chiar și după acestea Faraon s-a răzgândit. Pas cu pas, Dumnezeu trimitea câte un dezastru `natural` asupra poporului Egiptului, nu pentru că Îi place să vadă suferința, ci pentru a produce pocăința. Nu a contat cât de mult a fost Faraon mișcat de fiecare dintre cele 10 urgii, după fiecare dintre acestea și-a împietrit inima șimai mult, Dumnezeu determinând la un moment dat această încăpățânare. Numai când prețul avea să fie prea mare acesta va capitula în fața lui Dumnezeu.

Aceste evenimente nu numai că au determinat nașterea unei națiuni, ci au zugrăvit imaginea unui Dumnezeu care eliberează în ciuda opoziției dușmanilor. Captivi fiind stării de decădere a omenirii, noi am devenit beneficiarii eliberării divinesecole mai târziu, în ciuda opoziției îndârjite a unui dușman care nu vrea să lase captivii liberi. Și totuși, va trebui! Puterea Eliberatorului este nespus mai mare, iar cei care cred în El nu pot fi ținuți în lanțuri!

Reflecție

• Moise a fost reticent în acceptarea chemării lui Dumnezeu, folosind scuză după scuză. Cum te-ai fi simțit tu dacă te-ar fi chemat Dumnezeu într-o situație care ți-ar putea aduce eventual moartea în cazul în care Dumnezeu nu ar interveni direct ca să te apere? De ce ar fi nevoie ca să te convingi de puterea lui Dumnezeu?

• Poporul nu a crezut în misiunea lui Moise la început fiindcă erau prea descurajați de robie (Exodul 6:9). Sunt domenii în viața ta în care te temi să speri? Care sunt acestea? De ce este uneori greu să crezi vestea cea bună a lui Dumnezeu?

• Care sunt domeniile în care ai nevoie de eliberare?

Concluzie

Dumnezeu este hotărât să Își elibereze poporul, chiar dacă inițial acesta nu acceptă această posibilitate și nici nu înțelege procesul.

Roagă-te pentru mângăiere în experiențele “deșertului”, pentru reînnoirea minții și pentru nevoile familiei tale extinse.